Nu puţini sunt cei care visează să ajungă în industria jocurilor, iar unii ar face orice le stă în putere pentru a îşi vedea numele în secţiunea de credits. Postul de game tester (considerat de lumea din afară ca fiind cel mai de jos, şi de cei din interior ca fiind aproape la fel de important ca programarea) este postul vizat de multă lume, întrucât au şansa să observe cum stă treaba, să fure ceva meserie şi de la alte departamente (asta cu puţin noroc), şi nu în ultimul rând să spere la o şansă de a fi plasat mai bine în compania respectivă.

Totuşi, ce presupune un astfel de job ştiu foarte puţini. În opinia majorităţii covârşitoare, vii la serviciu ca să te joci. Toată ziua, nu stai decât să te joci. Ei bine, nu este chiar aşa, motiv pentru care am decis să public acest articol – în încercarea de a îi ajuta pe cei care se gândesc să intre în domeniu, şi de a le deschide puţin ochii înainte de groapă.

Ca să vă faceţi încă de la început o idee despre cât de greu, obositor, enervant, stresant (şi alte cuvinte colorate) este acest pot, ar trebui să aflaţi că 8 din 10 testeri renunţă la job în primele luni de la angajare. Acum, că aveţi în faţă şi o statistică, hai să disecăm puţin subiectul.
În primul rând, “joaca” ce o faci zilnic. Aceasta, de cele mai multe ori, nu presupune parcurgerea întregului joc, ci doar a unei părţi, executarea unui singur tip de acţiune etc, ceea ce din start duce la monotonie şi repetivitate. Este adesea stresant ca o persoană să refacă acelaşi scenariu o zi întreagă sau chiar mai multe zile la rând, pentru a se asigura că totul este ok – sau pentru a raporta erorile, acolo unde este necesar. Odată aceste erori fixate, urmează încă o sesiune de chin în aceleaşi locuri, pentru o ultimă verificare – din nou, poate dura şi zile la rând.

Având în vedere că site-ul de faţă este dedicat telefoniei, voi pune accentul pe modul în care se testează un joc pe telefon, pentru că aici încep să apară diferenţele.
Există, asemenea jocurilor pe PC sau console, o versiune Alpha – o versiune din care lumea îşi cam dă seamă despre ce e vorba, şi de obicei momentul în care jocul în sine este retuşat, fie că sunt adăugate fie că se renunţă la anumite lucruri. Odată sutele de buguri majore date şi fixate, se poate trece la versiunea Beta. Această etapă include verificarea şi raportarea erorilor mai mici, cum ar fi cele de grafică, sunet sau text – precum şi probleme de funcţionalitate ce puteau fi trecute iniţial cu vederea.

Trecând repede peste cele două versiuni şi declarând Beta ca fiind gold, încep portarile. Voi face o mică referire la articolul precedent, şi anume cel cu problemele legate de aspectul jocurilor. Acolo pomeneam de o listă de telefoane, catalogate pe familii, listă ce se regăseşte şi aici. Cu alte cuvinte, echipa de testare va parcurge aplicaţia pe toate telefoanele din acea listă, cu raportarea erorilor pentru fiecare în parte – lucru destul de anevoios, având în vedere cât de multe telefoane există.

Mai mult, trebuie avut în vedere şi faptul că totuşi te joci pe un telefon. Ecranul mic este extrem de solicitant pentru ochi şi poziţia este uneori incomodă – nu că nu te-ai putea destinde puţin. Iar lucrul cel mai nesatisfăcător este că salariul primit este adesea invers proporţional cu importanţa postului şi volumul de muncă depus. Nu generalizez, dar de cele mai multe ori aşa se întâmplă; cu toate astea însă există lume dispusă să rişte, pentru a ajunge mai sus – mai devreme sau mai târziu.

Aici voi pune capăt articolului, având în vedere că v-am spus în linii mari despre ce este vorba; este mai mult decât suficient pentru a fi pregătiţi să vă duceţi la un interviu – asta în cazul în care sunteţi extrem de hotărâţi.

Probabil articolul de faţă o să vi se pară stupid sau nefondat. Ei bine, pentru unii s-ar putea să fie extrem de folositor, având în vedere că unele stringuri ce au afişat site-ul pe google au fost de genul “de ce nu îmi merge jocul X”, odată fiind specificat şi telefonul buclucaş.

Mulţi ar crede şi ar spune că treaba este simplă, şi ţine direct de capacităţile telefonului. Perfect adevărat, dar haideţi să aprofundăm puţin subiectul, în încercarea de a explica cât mai clar conceptul şi cauzele.

O să începem cu începutul, şi anume lista de telefoane. Acestea sunt împărţite pe “familii”, urmând ca o versiune de joc să fie compatibilă cu mai multe telefoane, în cazurile fericite, sau cu unul singur. Odată această listă finalizată, echipa de development va trebui să aleagă elementele la care se renunţă pentru anumite versiuni, astfel încât acestea să fie compatibile cu telefoanele de la fundul listei, ca să spunem aşa.

Cu alte cuvinte, se poate spune că te uiţi la colegul tău care se joacă să spunem Shawn White (un review, în curând) pe un Nokia 5310. Zici wow, cât de bine arată, ce frumos e, eventual dai şi tu două-trei ture, în cazul în care e suficient de omenos cât să înţeleagă dorinţa ta copilărească de a te da pe placă – fără să simţi durerea cauzată de stratul prea subţire de zăpada din Predeal (am boală mare p-ăştia, nu e zăpada bună şi tunurile stau inchise…bravos). Deja aberez.

Revenind, te întorci acasă şi zici să îl cumperi şi tu. Scoţi din buzunar frumuseţe de Motorola V3xx, şi te apuci să cauţi jocul pe site-ul operatorului. Îl găseşti, îl descarci, ţi se subţiază puţin buzunarul, şi deschizi într-un final jocul. Observi cu stupoare că splash-screen-ul arată destul de urât, dar te aşteptai la asta, având în vedere diferenţa dintre telefonul tău şi al colegului.

Trecând peste chestiile obişnuite, peste meniul care arată la fel şi peste sunetul identic, intri în modul carieră şi rămâi uimit să observi că nu este traseul pe care să te dai cu plăcere, ci este un fel de joc cu întrebări, unde trebuie să răspunzi corect ca să avansezi în carieră. Deloc plăcut, mai ales că ecrane în care să fie vizual arătată măcar mica rampă ce ţi-o constuiesti în spatele casei nu există.

Apoi vine întrebarea dubioasă: de ce am dat la fel de mulţi bani ca altul, când nu mă pot bucura de aceleaşi lucruri? Răspunsul e simplu: compensezi cu banii daţi pe telefon. Din păcate, ăsta este tristul adevăr.

Desigur, nu trebuie generalizat, există jocuri pentru telefoane mai jigărite, care au aceleaşi feature-uri ca jocul pentru un terminal de top, exceptând mici chestii de genul un jucător în plus, bluetooth, aspectul şi animaţiile meniului. Dar, în principiu te poţi bucura cam de aceleaşi lucruri, jocul nepierzand câtuşi de puţin din farmec.

Aşadar, dacă întâmpinaţi astfel de probleme cel mai probabil este din cauza telefonului. De obicei când cumperi unul, trebuie să te gândeşti şi la jocuri. Pentru că unii se joacă, alţii ascultă muzică, alţii fac foto şi alţii trimit mail-uri. Depinde cât de mult timp petreci în compania telefonului şi funcţiilor oferite de acesta.

Anul trecut au fost scoşi pe intreval iPhone 3G, prin intermediu Orange şi HTC Diamond de la Vodafone, anul acesta se ţine un duel similar între aceiaşi operatori numai că personajele sunt altele. Orange se laudă anul acesta cu Toshiba TG01 şi Vodafone cu HTC Magic.

Eu personal sunt atras de Toshiba, deşi modelul G900 pe care l-am deţinut de la acest producător m-a dezamăgit profund, la fel şi customer service-ul lor inexistent.

Având în vedere că pe timpuri de criză preţul dictează strategia cumpărătorului, HTC-ul are un avantaj având în vedere că preţul de început la abonament VF Complet este de 269 euro, pe când la Toshiba preţul de început este de 399 euro pentru un abonament de 14 euro.

Dar, pe partea cealaltă a monedei se află caracteristicile TG01, caracteristici care ar înnebuni orice pasionat de telefoane mobile. O să vi le enumăr sumar pe cele mai demne de luat în seamă, cum ar fi: ecran de 4,1inchi, procesor Snapdragon de 1Ghz şi Windows Mobile 6.1, 256RAm/512ROM şi o interfaţă 3D special creată pentru acest model (probabil şi pentru cele ce vor urma, rămâne de văzut). Nici HTC Magic nu stă chiar aşa rău cu platforma Android ce a cam rupt gura târgului în ultima vreme, procesor de 528Mhz, 192 RAM/512ROM şi o baterie de 1340mAh, spre deosebire de cei 1000mAh ai lui TG01.

Găsiţi mai multe informaţii despre aparate şi preţurile abonamentelor urmând următoarele linkuri:

Toshiba TG01 (https://www.orange.ro/magazin-online/telefoane/toshiba-tg01)
HTC Magic (https://www.vodafone.ro/shop/htc-magic/6680031.6680066.pr)

În speranţa că astfel de lupte pentru supremaţie vor aduce şi pe tărâmurile noastre telefoane din ce în ce mai performante şi recente, desigur şi cu preţuri decente, le urez competitorilor muuuuult spor la treabă.

P.S. – Mulţam’ yoradu18 pentru tip-ul legat de TG01.

Bătălia a început.

O să vă întrebaţi la ce bătălie mă refer. Ei bine, staţi fără griji pentru că nu mă refer la bătălia pentru supravieţuire a omenirii, ci doar una între două telefoane aparţinând unui gen aparte. Sunt sigur că fiecare dintre voi aţi apucat să vedeţi cel puţin un film din seria deja consacrată James Bond, unde personajul principal ne era prezentat comunicând cu “baza” prin intermediul unui ceas. Iată că acest lucru a devenit acum accesibil şi pentru noi, cei care nu facem parte din breasla agenţilor secreţi.

Astăzi vom compara primele 2 aparate apărute pe piaţă, ce aparţin unora dintre cei mai importanţi “jucători” de pe piaţa de telefonie mobile actuale. Desigur, o să încercaţi să mă corectaţi spunându-mi că nu sunt primele şi că astfel de device-uri erau disponibile deja prin intermediul producătorilor din China, iar aici aveţi perfectă dreptate, dar încercăm pe cât posibil să nu dăm importanţă telefoanelor de unică folosinţă.

Pe numele lor aceştia sunt, în ordinea apariţiei pe piaţă, LG GD910 şi Samsung S9110.
Primul a fost deja lansat şi e disponibil pentru cumpărare în schimbul unei sume “modice” de aproximativ 900 euro, puţin cam ieftin zic eu. Cel de-al doilea momentan se lasă aşteptat, în ideea că urma să fie lansat în Franţa prin luna iulie la un preţ estimativ de 450 euro, un preţ mai realist. Din nou, zic eu.

În pricipal comunicarea se face prin casca bluetooth, care presupun că se va găsi şi în pachet la cumpărare, sau prin intermediul hands-free-ului integrat de care dispun ambele telefoane/ceasuri.
“Inculpaţii” în cauză beneficiază, contrar aşteptărilor noaste, şi de ceva abilităţi serioase, de genul ecranelor tactile, HSDPA, MP3 player şi cameră foto.

Fiind un picuţ mai greu de procurat device-urile, nu am avut posibilitatea să facem un hands-on, dar am pregătit totuşi un tabel cu o comparaţie a caracteristicilor, cât să vă faceţi şi voi o idee despre cum stau treburile.

Acum un an, la Congresul Modial de Telefonie Mobilă, printre noile apariţii ale producătorilor deja consacraţi precum Nokia, Sony Ericsson, Samsung, LG şi mulţi alţii, nişte nou veniţi şi-au făcut simţită prezenţa prin conceptul lor numit sugestiv Modu. În rândurile ce vor urma o să vă daţi seama şi de ce am zis “sugestiv”.
Modu este de fapt un telefon foarte mic care de unul singur nu are foarte multe funcţii, dar ce face acest concept atât de inedit este posibilitatea transformării telefonului prin simpla schimbare a carcasei. Producătorul îl numeşte primul telefon modular din lume (de unde îşi trage şi numele, dealtfel).
Ideea personalizării, transformării chiar a telefonului mobil fără a fi nevoie să îl înlocuieşti, este una excelentă având în vedere ritmul în care evoluează industria telefoniei mobile în momentul de faţă.

Imaginaţi-vă că telefonul pe care îl aveţi, să zicem unul specializat pe redarea muzicii, nu vă mai place şi aţi dori unul fashion, sau care să facă poze bine sau pur şi simplu evenimentul la care urmează să mergeţi este unul mai serios iar telefonul multicolor va ieşi în evidenţă ca un spin în ochi. Soluţia: pur şi simplu schimbaţi “Jacheta” transformându-l în exact ceea ce aveţi nevoie. Fiecare “Jachetă” are abilităţi specifice – redare de muzică, internet, jocuri, redare video, avem până şi o “Jachetă’ cu tastatură qwerty, una cu clapetă, una pentru cei ce nu cumpără nimic dacă nu are nume de designer faimos şi multe altele, lista posibilităţilor fiind nesfârşită.
Pe lângă “Jachete” mai sunt în proiect şi Modu Mates, reprezentând parteneriate cu producători de genul Bosch/Blaupunkt pentru un sistem audio de maşină care să accepte telefonul, şi cu cei de la Magellan pentru un sistem de navigaţie prin GPS, o ramă foto sau un telefon fix de tip DECT – încă odată, lista posibilităţilor putând continua la nesfârşit.

Iată că după un an de aşteptare cei de la Modu s-au hotărât să şi lanseze mica jucărie. Conform site-ului oficial lansarea a avut loc în Israel pe 19 iulie prin intermediul operatorului Cellcom Israel. Se preconizează că în Europa, Asia de sud-est şi America de sud lansarea să aibă loc spre finele anului acesta.
Preţul estimativ cu care se va vinde este de 125$, iar pe lângă accesoriile obişnuite norocoşii cumpărători vor primi o “Jachetă” la alegere plus o husa cadou.
72.1 mm X 37.6mm X 7.8mm sunt dimensiunile cu care se laudă candidatul nostru de astăzi. Pe lângă dimensiunile “aproape micronice” ne mai oferă un afişaj OLED cu 65.000 de culori şi o diagonală de 1.3″, funcţia de redare MP3 cu spaţiu de stocare de 2GB,  un difuzor integrat, o baterie de 530mAh şi un conector microUSB. Restul funcţiilor pot varia în funcţie de “Jacheta” aleasă.
În speranţa că îl vom vedea şi la noi în magazine cât mai curând vă las să vă faceţi inimă rea pe site-ul producătorului .